Cultura

Religia si ritualurile dacice ca subiect de identitate culturala


Religia si ritualurile dacice ca subiect de identitate culturala
Stramosii sunt prezenti in viata sociala a societatii provinciale romane in toate domeniile, in care vechea structura pre-imperiala intr-o oarecare masura persista si a fost inaugurata in noua situatie.

In afara de aceasta – chiar si in cadrul Imperiului Roman in general – particularitatile religioase faceau parte din traditia care a fost permisa ca o imbogatire a panteonului oficial roman (pe langa cultul oficial al romanilor si imparatilor) si a fost tinut si de cei care, au incercat sa pastreze cel putin o parte din vechea demnitate si putere, identitatea traditionala. Vedeti mai multe despre ritualuri de inmormantare pe Repatriere-Romania.ro .

Cultele integrate in panteonul imperiului roman politeist nu numai ca au fost tolerate, dar au fost considerate de multi – chiar si in politica oficiala a statului – mijloace utile de a spori importanta Imperiului Roman prin sprijinirea Romei si a divinitatilor din toate tarile cucerite ; zeii cuceriti au trebuit sa sprijine Roma, lor puterea sa universala in lumea antica.

Astfel, de ex. structura coinonului Galaton, cu trei eroi: von Ankyra (Tektosagoi) Pessinus (Tolstobogii) si Tavium (Trocmi) este bine cunoscuta din inscriptiile preotilor romani si la fel Augustus la Ankyra. In aceasta provincie, aristocratia galatiana si-a pastrat o mare parte din pozitiile politice –  celee trei etnii galatiene si-au pastrat identitatile pana in secolul al III-lea d.Hr.

Cultul lui Zeus Bussurigios (gura sangeroasa a lui Zeus) a primit daruire de la toti etnicii. Templele sale, aparent legate de cultul lui Kybele, conform  lui Aurelius Sentamus din Dalapopze.  Zeus Bussumaros era cunoscut si in provincia Dacia Superior. O mare parte din religia galateana a fost si ea preluata din populatia anatoliana anterioara, ca Kybele – Kubaba cu sanctuarul sau principal la Pessinus.

Numele celtice au fost obisnuite in Galatia pana in secolul IV dCr. Pietrele funerare din secolul al III-lea care mentioneaza numele celtice sunt mai degraba comune in Galatia. De asemenea, mormintele aristocratiei galateze cu tumuli au continuat  in Imperiul Roman.

In Panonia mai multe etnii celtice si-au pastrat identitatea chiar pana in secolul al III-lea d.Hr:  ceramica celtica a fost produsa in mod traditional pana in secolul al II-lea d.Hr. Despre Boi, Eravisci si alte civite ale Celticului suntem informati din inscriptii funerare si dedicatoare si din scene si simboluri puse pe stelajele lor funerare.

Femeile poarta, de obicei, costumele traditionale, in timp ce barbatii sunt imbracati in straie tipic dacice. Reprezentarile de capete amintesc una dintre mastile celtice anterioare, simbolurile astrale sunt comune, vanatorile de mistreti si atributele lui Essus si Cerunnos cunoscute de la unele stelae.

revizieshop.ro

Sunt reprezentate si momentele de cuplu, precum si vagoanele funerare, cele mai mentionate fiind cele mai frecvente pe teritoriul Eravisci.

Chiar mai des se prezinta reprezentarea traditionala a rochiei de sex feminin pe stelajele funerare din Noricum, o provincie in care se a imprumutat mult traditia regatului precedent. Noricum a avut o trecere destul de lina de la protectoratul roman in provincie la vremea lui Augustus.

Ca si in alte parti ale conglomeratului Imperiului Roman, femeile erau, de obicei, mai traditionale in portul lor, in timp ce barbatii, care trebuiau sa fie mai mult in public si sa negocieze cu administratia romana, si au adoptat moda straielor romane mai repede.


View Comments
There are currently no comments.

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.