N-am şef, nimeni nu-mi face programul, pot să spun că sunt propriul şef. Cu toate astea, chiar nu mă consider o persoană fericită. Încerc să muncesc tot mai mult, ca să câştig mai mult. Niciodată nu sunt mulţumit, consider că întotdeauna e loc de mai bine. Mă ocup de siteurile mele, dar şi de ale altor firme. Mai mult, mai şi creez altele. Pentru mine, dar şi pentru clienţii mei. Încerc să le urc în top, să apară printre primele în motoarele de căutare. Chiar dacă muncesc mult, iar uneori oboseala mă doboară, pentru că fac ce-mi place, m-am obişnuit. Mă culc şi mă trezesc cu gândul la proiectele mele online. Înainte de a mă pune la somn, îmi vin tot felul de idei pentru îmbunătăţirea proiectelor, dar şi de crearea altor proiecte.
În weekend am timp mai mult pentru relaxare. Mă plimb, merg prin cluburi, mă uit la filme, etc. Mai fac şi sport, dar mai rar. Cred că nu am mai mers pe o bicicletă de ceva timp. E bine că mersul pe bicicletă nu se uită. Oricum, eu ce învăţ, nu mai uit. Nu vreau să mă laud, dar stau foarte bine cu memoria. Asta înseamnă că încă nu mi-au intrat creierii în putrefacţie. Duminica e ziua perfectă pentru biliard, toţi prietenii mei fiind acasă în această zi. Trebuie să vă spun că biliardul este sportul meu preferat. Joc biliard la un nivel mediu, adică nu mai sunt începătar, dar nici avansat. Mai am mult de împins ca să capăt experienţa necesară pentru ca să nu mai fiu scos de la masa de biliard. În weekend organizăm un campionat de biliard, unde cotizăm fiecare, iar câştigătorul se repetă de ceva timp. Tragerea de inimă pentru a învăţa acest joc e din ce în ce mai mare. Se aproprie weekend-ul, se aproprie distracţia, se aproprie relaxarea.
