Subiectul tencuielii decorative este de fapt o poveste a doua tipuri de tencuieli – 2 tencuieli ce sunt adeseori confundate ca fiind doar una singura, amandoua aratand la fel, dar avand calitati diferite. Pentru tencuiala decorativa Apla, viziteaza Adrenco.ro!
Primul tip de tencuiala este asociata cu munca decorativa, reprezentata prin asa numitul ipsos de var. Facut din var, acest tip de ipsos are o versatilitate excelenta, dar totul cu un anumit pret, acesta fiind foarte dificil de folosit, iar comportamentul sau este de foarte multe ori unul imprevizibil.
Celalalt tip de tencuiala este mai usor de folosit, un material mult mai popular, un praf alb foarte fin, capabil de o predictibilitate in modurile de aplicare, mult mai buna.
Acesta este cel mai comun si cel mai popular material folosit in ziua de astazi pentru tencuielile decorative, dar inainte de a se putea produce tencuieli de gips ieftine la sfarsitul secolului al XIX-lea, atat gipsul cat si varul erau folosite pentru munca decorativa, de multe ori fiind combinate intr-o schema decorativa, unde cele 2 metode si materiale se completau foarte bine.
Ipsosul de var.
Pentru a produce ipsos de var, o piatra de var cu o puritate foarte mare de carbonat de calciu, trebuie sa fie aleasa. Aceasta este expusa unor temperaturi de peste 1000 de grade celsius.
Piatra astfel arsa reprezinta oxidul de calciu, un material foarte caustic, dificil de pastrat in conditii de siguranta, asa ca este transformat aproape imediat in hidroxid de calciu prin introducerea apei, generand o foarte mare cantitate de caldura si abur, in acest proces.
Ipsosul de var se va intari incet, atunci cand ia contact cu aerul deoarece varul reactioneaza cu dioxidul de carbon pentru a forma carbonat de calciu din nou – un proces cunoscut si sub numele de “carbonare”. Ipsosul proaspat este protejat de intarire fiind stocat in containere waterproof (rezistente la apa).
Acesta poate fi folosit de catre un zidar sau modelat de un sculptor, o data ce agregatele necesare au fost adaugate (asa cum ar fi nisipul de exemplu).
Gipsul.
Tencuiala de gips se comporta diferit fata de alte tipuri de tencuiala. Este produsa foarte simplu, prin incalzirea pietrei de gips sau alabastru – amandoua dintre acestea fiind de fapt forme minerale ale sulfatului de calciu hidratat – iar rezultatul este o pulbere fina.
Tencuiala de gips se va forma rapid, la aproximativ 15 minute de la contactul cu apa, formand cristale de gips. Acesta nu este un material care se poate modela ci mai degraba unul care se poate aplica si are o aderenta sporita. Deci, avem 2 materiale complet diferite, pentru scopuri diferite. O tencuiala ce se formeaza mai greu, din var si una ce se formeaza mai rapid, din gips.
Modelatorii, in mod particular inca din secolul al XVIII-lea, au folosit gipsul si tencuiala de gips pentru a imita ipsosul si pentru a-si crea in acelasi timp propria metoda decorativa, de calitati variabile.
Aceste tipuri de tencuieli pot fi si combinate, rezultand adevarate piese de arta decorative, mai ales la interioarele cladirilor, dar si in exterior.
